panda mama si pui
Nimic nu se compara cu imbratisarea calda a mamei. Un profesor al meu spunea odata ca noi toti suntem “tulburati ” de atasament. De caldura imbratisarii mamei, de grija, implicarea si atentia pe care ea o investeste in “a-l vedea” pe copil, in a-l securiza si a-i satisface nevoile de dezvoltare depinde intreaga evolutie de mai tarziu a acestuia.

In copilaria timpurie iau nastere patternurile de atasament, pe care le purtam cu noi intreaga viata. O imbratisare calda a mamei va transmite copilului sentimentul ca este iubit si ca Lumea este un loc sigur pentru el. Dimpotriva, mamele care manifesta raceala afectiva,(fie datorita propriului tipar de personalitate, fie datorita unor credinte gresite mostenite din generatie in generatie) transmit copilului un sentiment general de insecuritate, care va avea ca rezultat structurarea unui pattern de atasament nesigur sau chiar dezorganizat.

Sa nu facem deci, dragii mei, economie de imbratisari cu cei mici.Sa-i mangaiem, sa-i dragalim, sa vorbim cu ei, sa le spunem povesti frumoase, si, mai presus de orice sa-i iubim!

Invitatie la castel

” În cartea Dragoste şi deşteptare John Welwood foloseşte analogia cu un castel pentru a descrie lumea dinăuntrul nostru. Imaginaţi-vă că sunteţi un castel minunat, cu coridoare lungi şi mii de camere. Fiecare cameră din castel este perfectă şi are un dar special. Fiecare cameră reprezintă un aspect diferit al vostru şi este o parte integrantă a întregului castel perfect.

Când aţi fost copii, aţi explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fără ruşine şi fără a judeca. Fără frică, aţi scotocit în fiecare cameră, căutând pietrele preţioase şi misterul ei. Aţi acceptat cu dragoste fiecare cameră, fie ea o încăpere oarecare, dormitor, baie sau pivniţă. Absolut fiecare încăpere era un unicat. Castelul vostru era plin de lumină, dragoste şi minune. Apoi, într-o zi, cineva a venit la castel şi v-a spus că una dintre camere era imperfectă, că, fără îndoială, ea nu aparţinea castelului vostru. V-a sugerat că, dacă doreaţi să aveţi un castel perfect, trebuia să încuiaţi uşa de la acea cameră. Întrucât doreaţi dragoste şi acceptare, v-aţi grăbit să o încuiaţi. O dată cu trecerea timpului, au venit din ce în ce mai mulţi oameni la castelul vostru. Cu toţii şi-au spus părerile despre camere, despre care le plăceau şi care nu le plăceau. Încetul cu încetul, aţi închis uşă după uşă. Read More

pian rosu in aer liber“Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ceea ce ai obtinut intotdeauna” A Robbins

Nimic mai adevarat.

Ca sa obtii ceva diferit, trebuie sa schimbi ceva la tine: gandire, simtire, comportamente… Poate nu totdeauna rezultatele vor fi cele asteptate si dorite chiar asa, de la inceput: poate ca trebuie sa treci prin ciclul incercare-eroare-ajustare de cateva ori, pana sa ai impresia ca ai inceput macar sa te apropii de ceea ce-ti doresti… Dar doar asa ai o sansa, incercand. Pe urma, daca gandesti fara patima, realizezi ca aduni la plusuri si experienta dobandita prin incercarile nereusite, pretioasa si deloc de neglijat……. Read More

Depositphotos_23350422_xs

 O poveste orientala

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.
– Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
– Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă, vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou, ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept, din faţa ta. Read More

O invitatie la a privi frica nu doar ca pe ceva care “ne face rau”, ci si ca pe ceva care ne poate fi de ajutor. O invitatie la a invata sa utilizam resursele care pot fi uneori ascunse in frica….

Woman walking on the beach

Daca te uiti cu atentie in jurul tau, vei observa ca exista “ceva” care-si pune amprenta pe fiecare aspect al vietii : schimbarea. Schimbarea modeleaza fata lucrurilor, transformandu-le dintotdeauna in ceea ce sunt.

Si daca totul in jurul nostru este supus schimbarii, de la firul de iarba si pana la indepartatele roiuri stelare, nu se putea ca fiinta umana, Omul, sa scape de sub influenta acesteia. Si noi oamenii ne schimbam mereu, intr-un ritm mai degraba personal, dar sigur si inevitabil. Uneori schimbarea are loc pur si simplu, alteori insa ea este rezultatul unui proces constient, deliberat, de adevarata constructie si/sau reconstructie personala. Despre aceasta schimbare, constienta si asumata, mi-am propus sa vorbesc in acest articol. Read More

Depositphotos_38042885_xs

“Mama, tata, v-aş fi recunoscător dacă nu aţi încerca mereu să îmi explicaţi ceea ce vă este atât de greu să înţelegeţi la mine. Mama, tata, să nu pierdeţi prea mult timp pentru a-mi da dreptate, pentru a mă linişti, pentru a încerca să vă potolesc temerile sau pentru a mă face să vă fac pe plac.
Mama, tata, având grijă de temerile voastre şi de dorinţele voastre care stau în spatele fricilor, aţi putea să mă ajutaţi să creăm o relaţie mai relaxată şi mai vie între noi.
Mama, tata, vă rog să nu mă lăsaţi să cred că dorinţele mele sunt atotputernice. Sunt doar expresia unui imaginar care trebuie să înfrunte realitatea.
Mama, tata, aţi putea să mă ascultaţi pur şi simplu, fără să vă agăţaţi imediat de ceea ce spun, fără să consideraţi fiecare dintre încercările sau revoltele mele, ca o acuzare a ceea ce sunteţi. Read More

 

Cand obiectele gandite sa ne ajute si sa fie perfect controlabile de catre noi (cei care le-am creat) ajung sa ne controleze si sa ne inrobeasca…..  Cu tristete, no comment……

“When one door closes another opens. But often we look so long so regretfully upon the closed door that we fail to see the one that has opened for us.”
                                                                     Helen Keller

Acces catre Succes Usa

Ni se intampla uneori sa ramanem cu privirea tintita spre o usa care se inchide in viata noastra. Si blocati, incapabili sa facem un singur pas. Ne cramponam de ceea ce a fost si nu mai vrea sa fie, vrem sa tinem oemeni, lucruri, intamplari, experiente, pe loc; sa le oprim din drumul lor, pentru simplul fapt ca noi nu suntem inca pregatiti sa le dam drumul. Helen Keller ne spune atat de frumos (in citatul de mai sus) : “Cand o usa se inchide, se deschide o alta”. Si pot sa confirm asta si prin propria mea experienta: cumva lucrurile au functionat pentru mine asa, adica o incheiere a “ceva”a adus de fiecare data o oprtunitate noua, posibilitatea unei alte alegeri, un drum nou….

Asa incat va indemn ca, daca experimentati in momentul ACUM al vietii voastre inchiderea unei usi, sa priviti cu atentie si rabdare in jurul vostru: undeva, chiar in acest moment o alta Usa se deschide pentru voi.

Mariana Ionica

 

%d bloggers like this: