“În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea”
“Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
-Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
-Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari.
Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
-Vezi?, îl lamuri înteleptul. În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
(Bruno Ferrero)
Daca ti-a placut aceasta povestire, s-ar putea sa-ti placa si altele , apartinand lui Bruno Ferrero. Poti achizitiona cartile lui de aici: http://galaxiagutenberg.ro/Set-Bruno-Ferrero
” Aceasta este adevarata bucurie a vietii, sa va dedicati implinirii unui scop pe care voi il considerati superior”
Aceasta este adevarata bucurie a vietii,
sa va dedicati implinirii unui scop
pe care voi il considerati superior,
sa fiti o adevarata forta a Naturii,
nu un trup infrigurat de suferinte si nemultumiri, lamentandu-va
ca lumea nu se mobilizeaza pentru a va face fericiti……
Vreau sa fiu intru totul folositor dupa ce voi muri.
Cu cat muncesc mai mult, cu atat traiesc mai intens.
Ma bucur de viata asa cum este ea.
Pentru mine, viata nu e doar o lumanare efemera,
ci o torta splendida pe care trebuie sa o tin acum in mana
si pe care vreau sa o fac sa arda cat mai stralucitor posibil
inainte de a o inmana generatiilor viitoare.
George Bernard Shaw
“Oamenii-oglinda nu sunt doar oameni – oglinda ci sunt si oameni-lectii “
“Umbla” o vorba, am auzit-o foarte des rostita, aceea potrivit careia oamenii sunt oglinzi ale noastre. Si se refera aceasta vorba la faptul ca vedem la oamenii din jurul nostru , (si vedem pentru ca ei “ne arata”), acele trasaturi care ne plac, sau care nu ne plac, la propria persoana.
Oamenii-oglinda sunt cumva calibrati pe aspectele cu care noi rezonam, intr-un fel sau altul. O astfel de persoana-oglinda va sta langa noi atata timp cat aspectul pe care ea ni-l arata are pentru noi semnificatia unei provocari, atata timp cat trezeste in noi reactii, sentimente, sau ne determina sa facem lucrurile intr-un fel, mai degraba decat in alt fel.
De curand insa, am citit intamplator pe Wall-ul unui prieten, cum ca Citeşte mai mult
“Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri”
J.F.Kennedy
Cand esti pe drumul tau, toate merg usor, lucrurile pur-si-simplu “ti se intampla”. Am auzit cu totii asta, nu?
Si vine o zi, in care avem o revelatie despre noi insine: despre cine suntem cu adevarat, despre ce ne place si ce nu ne place, despre ce si cum vrem sa traim de aici inainte. Si nu stam prea mult pe ganduri, si chiar incepem sa facem lucrurile in acest fel nou, care ni se pare ca ne aduce ceva extrem de important: un anume fel de a fiinta care ne confera sens. Gandim si simtim ca ne-am gasit in sfarsit “drumul”.
Si nu apucam sa facem prea multi pasi pe drumul acesta nou, ca… incep sa apara dificultatile. Si ne speriem atunci ca lucrurile nu se intampla atat de usor si de lin pe cat ne-am dori, si ca ceea ce parea simplu nu este chiar asa…. Si atunci ne intristam, si se intampla sa gandim ca poate nu asta aveam de facut, ca poate nu acesta era drumul nostru… Recunoasteti patternul, nu ? Ajunsi aici, suntem gata sa renuntam, sa uitam momentul de revelatie, sa admitem ca ne-am inselat, si sa ne intoarcem spasiti la vechiul mod de functionare.
Daca te afli in acest moment al vietii tale intr-un astfel de punct, am ceva sa-ti spun: nu ceva ce am auzit repetat de unul sau de altul, nu ceva ce am citit in carti, ci ceva ce am invatat experimentand, cazand si ridicandu-ma, traind …..
Ei bine, se pare, ca obstacolele ne sunt necesare pe cale: ca sa ne faca atenti, ca sa ne testeze determinarea si hotararea, sau, pur si simplu ca sa ne invete lucruri importante, pentru care nu exista alta cale de a fi invatate decat depasind obstacole…..
Succes pe drum !
Anne Bradstreet:
“Daca pe parcursul vietii nu am trece din cand in cand prin perioade neprielnice, atunci nu am sti sa apreciem perioadele bune”
Mult adevar in aceste cuvinte…
Imi amintesc de vremurile cand, copil fiind si avand atunci oarece probleme de sanatate la nivelul stomacului, care probleme se manifestau prin crize atat de intense si de dureroase incat nu ma mai lasau nici sa dorm, nici sa mananc, nici sa fac nimic altceva- era si eram- doar o durere continua, coplesitoare, fara speranta… Confruntata cu asa nenorocire, ziceam :” Doamne, sunt in stare sa mananc si pietre, doar sa nu ma mai doara asa…”, simtind binele imens continut de simpla absenta a durerii, binele din starea de normalitate, din a fi sanatos si atat.
Apoi, cand lucrurile au intrat in sfarsit in normal pentru mine, incet incet, timpul a asternut un praf gros de uitare peste acel episod. Si cat de des pe urma in viata mea am uitat asta, sa multumesc si sa ma bucur pentru zilele obisnuite – pentru simplul fapt ca sunt obisnuite…. Sa zicem ca acum m-am mai inteleptit…sa zicem!
Tot asa, prezenta iernii reci face ca primavara sa nu fie doar un alt anotimp si atat….. Ma intreb: cum am primi in sufletele noastre primul ghiocel, daca el ar inflori in miezul unei veri luxuriante?
Comentarii