6.1 Alege sa lucrezi in fiecare zi pentru implinirea viselor tale
Oricare ar fi visul tau, pentru a-i da sanse sa devina realitate, incepe prin a pasi spre el cu pasi oricat de mici; important este sa ramai focusat si perseverent, si mai ales sa pornesti din loc. Ni se intampla multora sa simtim la un moment dat ca exista o chemare pentru noi, o chemare catre ceva deosebit, special, un vis care se cere a fi implinit. Unii alegem sa uitam de existenta “chemarii”, mai devreme sau mai tarziu, coplesiti cumva de dificultatile pe care le previzionam ca aflandu-se acolo, inaintea noastra. Altii alegem sa muncim pentru implinirea visului nostru, chiar daca ne pare nu tocmai usor ceea ce avem de facut. Ce ne diferentiaza oare pe unii de ceilalti? Sa fie importanta pe care o da fiecare secventei aceleia magnifice, in care se vede “acolo” – acolo unde visul devine realitate? Sa fie continutul “programelor” care ne determina modul de a gandi si de a actiona? Sa fie nivelul diferit de motivatie?
“Ai grija cu ce iti uzi visele. Daca le uzi cu ingrijorare si frica vei produce buruieni care vor sufoca viata din visele tale. Uda-le cu optimism si solutii si vei cultiva succesul. Sa fii mereu în cautare de cai pentru a transforma problemele în oportunitati. Sa fii mereu in cautare de modalitati pentru a-ti hrani visul tau” Lao Tse
Oricum, oricat de mari ar fi visele tale si oricat de greu de realizat ti-ar parea ele la un moment dat, aminteste-ti mereu aceste cuvinte, apartinand tot lui Lao Tse: “The journey of a thousand miles begins with one step” ( O calatorie de o mie de mile incepe cu un pas ) .
Si pe urma fa primul pas …..
6.2 Alege sa fii mai deschis in a exprima ceea ce simti
“ Nu vorbi despre ceea ce simti” , “Nu poti avea incredere in ceilalti”, “ Fii atent fata de cine iti deschizi sufletul” – probabil ai auzit si tu vorbelea astea, sau altele asemanatoare, repetate si iar repetate de oameni apropiati si importanti pentru tine: poate ti-a spus asta mama sau tatal tau, sau vreunul dintre bunici, frati mai mari, prieteni apropiati. Si, pentru ca parerea lor conta, ai ales sa crezi ca ceea ce-ti spuneau era adevarat. Daca, in plus fata de invatamintele de mai sus ti s-a intamplat sa vorbesti cu cineva despre ceea ce simti si ai fost dezamagit de confidentul pe care ti l-ai ales, poate ca ai devenit reticent si selectiv in a exprima ceea ce simti, sau chiar ai incetat sa mai faci asta, tinand toate trairile, emotiile si sentimentele doar pentru tine.
Ok, inteleg, ai fost ranit si asta doare. Dar sa stii ca vindecarea vine pe aceeasi cale. Nu tinand in noi trairile, emotiile si sentimentele ne vindecam, ci impartasindu-le cu ceilalti, vorbind despre ele cu cei din jurul nostru. Este important sa le spunem celorlalti adevarul despre cum ne simtim in legatura cu ceea ce ni se intampla. Si daca reactia lor nu este cea asteptata de noi, ei bine, poate ca nu am stiut noi sa transmitem corect ( si avem de lucrat la felul in care comunicam), poate ca nu am ales momentul sau prilejul potrivit , sau poate chiar alegerea persoanei in fata careia ne-am deschis sufletul nu a fost cea mai potrivita.
Daca te recunosti in descrierea de mai sus, te incurajez sa nu opresti exprimarea a ceea ce simti si comunicarea cu ceilalti, ba chiar te incurajez sa devii mai deschis. Daca de vina sunt programele cu care am fost “contaminati” – lucreaza pentru schimbarea si inlocuirea lor cu altele, care sa nu te mai limiteze; daca cineva te-a dezamagit, sigur exista altcineva care se va dovedi ca merita increderea ta. Simplul fapt ca impartasim cu altii gandurile, trairile si framantarile noastre ne face deja sa ne simtim mult mai bine. Nu renunta la asta doar pentru ai fost ranit si te doare. Ai putea sa vorbesti cu cineva chiar despre asta, nu crezi?
6.3 Alege sa “hranesti” relatiile cele mai importante din viata ta.
Umple-ti viata de bucurie si fa acelasi lucru si pentru cei pe care-i iubesti spunându-le pur și simplu cât de mult înseamnă ei pentru tine. Nici unul dintre noi nu poate fi totul pentru toată lumea , dar poate fi important pentru cateva persoane. Inversand perspectiva, identifica cine sunt pentru tine acești oameni importanti din viata ta si trateaza-i ca atare. Nu avem nevoie de 20, 30 sau 50 de prieteni in viata noastra, dar cativa prieteni buni, pe care sa ne putem baza, oameni dragi inimii noastre, dau valoare si frumusete vietii.
Iti doresti astfel de ralatii de calitate? Ei bine… hraneste-le!
Darul pretios pe care ni-l aduce fiecare clipa: Timpul prezent. Este de-a dreptul minunat, pentru ca abia a plecat o clipa ca imediat a si venit alta, si uite asa suntem coplesiti cu daruri. Cum folosim darul acesta, al timpului prezent? Sa va spun o poveste, povestea mea
A fost odata ca niciodata, a fost un timp in viata mea, cand pierdusem cumva contactul cu timpul prezent. Adica o parte a mea (corpul meu) era in continuare aici, in prezent, dar mintea mea colinda , era intr-o stare de efervescenta care o facuse sa fie mai mereu in alta parte decat in prezent- cel mai adesea in viitor, dar se intampla ca mai facea si incursiuni in trecut. Pe vremea aceea aveam planuri mari, gandeam foarte mult in legatura cu diferite proiecte, vedeam cu ochii mintii care sunt pasii urmatori, identificam posibilitati, analizam perspective…. Totul parea interesant si incitant, si mi se parea ca sunt foarte creativa si foarte activa. Mi se parea….
Si tot pe vremea aceea mi se intampla, la volan fiind, sa ajung intr-o anume intersectie de unde drumul meu ar fi putut sa continue in trei directii, si, ajungand acolo, apropiindu-ma de semafor, realizam ca trebuia sa ma intreb de cateva ori: unde merg?…unde merg? Si ma straduiam sa ma scutur de toata acea “magnifica” constructie mentala pe care o elaborasem si care atat de mult ma acaparase, incat ma deconectase de la “A FI” in prezent. Nu cu usurinta ma extrageam de sub influenta ei , reconectandu-ma cu prezentul, si reamintindu-mi unde merg de fapt.
La inceput nu am acordat atentie acestor intamplari, pentru ca ele nu erau asa dese, Cand am inteles ca am o problema, devenisera deja ceva obisnuit. Am inteles atunci ce mult greseam, si cat de mult pierdeam din ce insemna pana la urma a trai.Pentru ca intr-adevar, dobandisem maiestria in analiza si planificarea pasilor viitori, dar ratam imens din ce-mi oferea prezentul. “Munceam” din greu sa fac posibila implinirea viselor si dorintelor mele, dar cand ele deveneau realitate, eu nu eram decat in parte acolo, sa ma bucur de ele… pentru ca deja analizam, elaboram si construiam alte si alte lucruri-intamplari-intalniri-proiecte. Traiam mult in viitoruri posibile, realitati virtuale dintre care le alegeam pe cele care-mi pareau a fi cele mai benefice pentru mine, pentru a le transforma apoi in realitati palpabile. Si da, asa facem noi oamenii de obicei , acesta este procesul de a ne implini visele, doar ca eu exagerasem si ma ratacisem de mine insami. Refuzandu-mi prezentul ( de fapt condensandu-l tot mai mult ) aproape ca il exilasem din viata mea, si exilasem evident si tot ce inseamna el: bucuria si satisfactia lucrului implinit, calmul si linistea celui care vede si asculta si este prezent, odihna, rasul, fericirea. Si ma indepartasem si ma ratacisem nu doar de mine insami, ci si de cei dragi, pentru ca nemaifiind decat foarte putin in prezent, nu mai eram deloc atenta la ei, si aproape ca nu-i mai vedeam
In fine, n-o sa mai continui cu descrierea starii in care ajunsesem. Important este ca am realizat eroarea pe care o faceam, si am indreptat lucrurile… Cu migala si cu rabdare am gasit, zic eu, o cale mai buna. Sau poate – doar am regasit Calea. Asta nu a insemnat ca am renuntat la visele mele, atata doar ca acum MA BUCUR cand ele se implinesc, si SUNT acolo cand ele devin realitate. Am reinceput sa rad, sa ii vad pe cei dragi si sa ma bucur de ei si cu ei. Am reinceput sa TRAIESC. Iar cand ajung in intersectia cu pricina, stiu unde merg.
Darul pretios al fiecarei clipe: Timpul prezent . Sa-l folosim cu intelepciune!
4.1 Alege sa vezi frumusetea ascunsa in lucrurile mici
Da-ti voie sa vezi frumusetea ascunsa in lucrurile mici, in lucrurile obisnuite, cele care se petrec zilnic si trec de obicei neobservate. Si fa asta, mai degraba decat sa tot astepti “marile” momente , cele cale te lasa “fara rasuflare” … Astepti, si tot astepti…fiind atat de mari, si atat de importante, nu apar prea des. Doar ca, in timpul asta foarte multe lucruri mici, dar incarcate de frumusete reala, autentica, vin , stau cat stau si trec, neobservate. Lucruri mici, cum ar fi o ceasca de cafea savurata in liniste dimineata devreme, mirosul supei cu galuste servite la mesele in familie –duminica, a merge de mana cu cel pe care-l iubesti, zambetul unui copil sau al unei raze de soare la inceputul toamnei…. Daca alegi sa-ti dai voie sa vezi frumusetea ascunsa in micile momente ale vietii, vei vedea ca, din chiar ziua in care faci aceasta alegere, lumea se schimba intr-un fel care te lasa mut de uimire : atat de multa frumusete se lasa “vazuta” dintr-o data, frumusete care era si pana acum prezenta in viata ta, dar pe care pe care nu o vedeai, ocupat fiind cu asteptarea marilor moment, a marilor fericiri, … Asa-i ca, in fond, viata e frumoasa ?
4.2 Alege sa accepti lucrurile imperfecte
Una dintre cele mai mari provocări pentru persoanele care pasesc pe calea dezvoltarii personale, si care doresc să se îmbunătățească și sa faca si lumea un loc mai bun, una dintre cele mai mari provocări-spuneam, este ca ei sa accepte lucrurile așa cum sunt, ” bune “, si nu perfecte. Uneori e mai bine să accepti și să apreciezi lumea așa cum este , și oamenii așa cum sunt , mai degrabă decât sa incerci mereu sa faci totul perfect, si toată lumea sa se conformeze unui ideal imposibil . Nu , asta nu inseamna ca ar trebui să accepti o viață de mediocritate , ci doar să înveți să iubesti și sa inveti sa pretuiesti valoarea lucrurilor atunci când acestea sunt…. mai putin decât perfecte .
4.3 Alege sa fii in competitie doar cu tine insuti
Lasa-te inspirat de altii, poti chiar sa ii apreciezi pentru ceea ce ei fac si te impresioneaza, invata de la ei daca simti cu adevarat ca ai ce invata. Toate acestea iti pot fi de un real ajutor; doar a fi in competitie cu ei, cu “ceilalti” nu iti este de niciun ajutor, fiind mai degraba o pierdere de timp si o irosire de resurse pretioase. Exista o singura competitie in care esti inscris deja – fie ca vrei fie ca nu vrei: competitia cu tine insuti , competitia pentru a fi azi mai bun decat erai ieri. Poate fi palpitant sa dobori propriile-ti recorduri, nu crezi? Dar, sa ne intelegem: numele asta, de competitie, i l-am dat doar ca sa intelegem mai bine despre ce este vorba… pentru ca nu este o competitie in sensul clasic al cuvantului, ci una in care iti stabilestii singur obiectivele si in care ai voie sa iei pauze ori de cate ori simti ca ti-ar prinde bine. E mai degraba o calatorie palpitanta decat o competitie… o calatorie in care, odata ce ajungi sa o parcurgi constient si asumat, fiecare pas pe care il faci te poarta spre o versiune mai buna a ta.
Ce zici, te inscrii?
Initial am vrut sa numesc acest articol “Singuratatea nu e Bau-Bau”, dar am renuntat, vrajita fiind de cuvintele lui Jung : “Singurătatea este pentru mine ca o vindecare. Ea dă valoare vieţii mele. A vorbi şi a vorbi e adesea un chin şi am nevoie de multe zile de linişte în singurătate pentru a recupera nesocotinţa unor cuvinte.” – spunea Jung. Noi putem spune astazi acelasi lucru, si mai ales cu aceeasi seninatate ? Prinsi in acest carusel care este viata noastra in lumea moderna, mai cunoastem, mai apreciem, savoarea unei zile petrecute in singuratate? Daca nu, nici nu stim ce pierdem….
Pentru ca da, a fi singur inseamna de fapt a fi “doar” TU cu TINE. De ce ar fi asta prea putin, sau de ce ar fi ceva care sa te sperie? Cand de fapt ar putea fi o mare oportunitate : de a te asculta, de a te intelege, de a te cunoaste. Daca nu stii cum sa faci asta,poti invata. Desi, cel mai simplu este ca mai intai sa incerci pur si simplu, si daca vezi ca nu reusesti, abia atunci sa pleci sa cauti pe cineva care sa te invete cum sa procedezi. Daca insa simti ca te paralizeasa frica, vreau sa-ti spun ca ea va trece dupa ce te vei cunoaste mai bine. Important este sa faci primul pas, si, mai ales, important este sa te iubesti cu adevarat, astfel incat sa iti dai voie sa faci asta, tu pentru tine, sa-ti acorzi adica privilegiul de a te cunoaste, pentru ca – nu-i asa?- tu meriti ce e mai bun ! (si-mi pare rau ca nu pot folosi emoticons , aici s-ar fi potrivit tare bine ala care face cu ochiul , il stii, nu?)
“Fără a-ţi părăsi camera se poate cunoaşte universul. Fără să priveşti deloc pe fereastră se poate zări calea esenţială a cerului. Cu cât mergem mai departe, cu atât mai puţin cunoaştem. Înţeleptul cunoaşte fără să călătorească, înţelege fără să privească, îndeplineşte eficient fără să acţioneze.” TAO TE KING sau CARTEA CĂRĂRII SUPREMULUI ADEVĂR – LAO-TZE
Si pe urma vei vedea ca vine intotdeauna o zi cand nu te mai temi. Nici de tine, nici de altii, si nici de singuratate. A nu te mai teme de singuratate reduce teama de abandon si imbunatateste calitatea relatiilor cu cei din jur. Si asta nu-i putin lucru, nu-i asa?
“Corabia este in siguranta in port, dar nu pentru asta sunt (facute) corabiile”
Nu suntem meniti, nici eu si nici tu, sa ramanem impotmoliti in stagnare. Sa parasim “portul”-zona de confort cu care (vai!) atat de mult ne-am obisnuit, si sa ne asumam riscuri, chiar daca acum asta ne sperie putin. Si ce daca vom intalni piedici sau furtuni pe drum, cu siguranta vom gasi si solutii pentru a le depasi, mai devreme sau mai tarziu.
Nu este timpul potrivit acum pentru a ne gandi la ce ne poate asteapta pe drum si nici pentru a ne teme….stiti….., povestea cu drobul de sare. Acum timpul este pentru a calatori. Pe marile exterioare sau pe marile din noi, a calatori inseamna a cunoaste, a deveni constienti, a invata si a creste. Si mai inseamna a curge si a fi una cu drumul.
Sa nu ne dam prilejul sa devenim lemn uscat si crapat, aidoma unei corabii care n-a sarutat niciodata valurile, din excesiva prudenta. Sa calatorim asadar !
M-am gandit sa-ti vorbesc astazi despre “a trai autentic”. Pentru ca vad tot mai des cum o ofensiva a inautenticului si artificialului ne invaluie subtil in valuri din ce in ce mai dense de confuzie, astfel incat aproape ca nu mai stim cum e sa fim clari si limpezi.
A trai autentic inseamna sa ne dam jos mastile si sa ne prezentam Lumii asa cum suntem, pentru ca doar asa raspunsul pe care-l vom primi din partea Lumii va fi cu adevarat pentru noi. A trai autentic inseamna sa avem curajul sa fim aceiasi si pentru ceilalti si pentru noi insine, si azi, si maine, adica sa fim consecventi in afirmarea de sine, refuzul mentinerii propriei autenticitati putand presupune pericolul fragmentarii personalitatii
A trai autentic inseamna sa renuntam la aparari construite in timp, cu migala, si cu care am ajuns sa ne confundam pana intr-acolo incat nu mai stim unde se termina ele si unde incepem noi, cei adevarati. Asta in cazul bun, in care constientizam ca ele, apararile exista. A trai autentic inseamna sa avem curajul de a alege sa renuntam la frica, cu orice risc, si sa sustinem cu toata convingerea adevarul, chiar daca uneori el poate (ne) doare. Dincolo de frica incepe Libertatea, si iata cum, constientizam ca doar a trai autentic ne garanteaza libertatea personala.
A trai autentic inseamna a spune “Nu” atunci cand vrem sa spunem nu, si a spune “Da” doar atunci cand raspunsul personal la solicitarile venite pe adresa noastra este unul pozitiv. A exersa in acest fel trairea autentica ne fereste de nemultumire si de frustrari, de agresivitate si autoagresivitate.
Constientizarea aspectelor mai putin placute, acceparea lor – ca sunt, nu ca sunt ok- si apoi munca noastra cu noi pentru transformarea lor in aspecte benefice sau macar neutre, fac parte si ele din procesul trairii autentice. Pentru ca a trai autentic inseamna crestere si dezvoltare, inseamna a trai frumos, a permite partii noastre luminoase sa se manifeste pana la marginile Lumii. Si poate si dincolo de ele…..
Pentru ca vad tot mai des cum o ofensiva a inautenticului si artificialului ne invaluie subtil in valuri din ce in ce mai dense de confuzie, m-am gandit sa-ti vorbesc astazi despre “a trai autentic”. Parerea mea ai aflat-o. A ta care este?
Ai observat? Cu cat urci mai sus, cu atat ai mai putini tovarasi de drum… Pe de o parte, poate fi oboseala si multumirea-impacarea cu ceea ce au reusit pana acum, cea care ne imputineaza tovarasii de drum, dar poate fi si faptul ca fiecare dintre noi are de cucerit in viata propriul varf, are de invatat propriile lectii si de depasit propriile provocari.
Ai observat? Uneori ramai singur pe drum. Si uneori nici macar nu observi ca s-a intamplat asa, si ca pasii care se aud si care desprind din cand in cand cate o pietricica, sunt doar ai tai. Poate fi ceva cu adevarat IMPORTANT, ceva cu adevarat MARE, ceea ce te face sa fii atat de determinat, si atat de concentrat doar asupra drumului. Undeva acolo, undeva unde iti doresti sa ajungi, se afla ceea ce dintru inceput te-a facut sa pleci la drum. Poate fi un obiectiv – vis , ceva ce ai simtit ca este esential pentru tine, ceva care iti da sens si iti ofera implinire . Drum bun, sa ne scrii si noua cand ajungi, sa ne spui cum se vede Lumea de acolo.
Ai observat? Uneori ramai singur pe drum. Si vine acea clipa in care observi si intelegi asta: ca ai ramas singur. Si fara sa vrei, te simti trist. Obiectivul-vis se afla tot acolo, in fata, doar oamenii-tovarasi au ramas undeva, nici nu stii exact unde. Ei bine, in fata unui astfel de moment, nu prea ne raman multe de facut. De obicei ajungem sa ne intrebam: ce este mai important pentru noi, acum? (poate chiar fara acum). Si pe urma ascultam cu atentie si cu speranta raspunsul , sau raspunsurile, pe care tot noi ni le dam, de la diferitele niveluri ale FIINTEI. Si bine ar fi sa-l urmam pe cel care vine din inima. Il vom recunoaste cu siguranta , acest raspuns- atunci cand va veni, nu avem cum sa-l confundam cu raspunsurile mintii sau cu cele ale Egoului. Este acel raspuns care aduce cu el pace si liniste si impacare. Si mai ales, este acel raspuns care are un efect profund vindecator: de oboseala, de regrete, de mandrie… de multe
Ai observat? E bine ca in astfel de momente sa ne eliberam de orice asteptari, pentru ca raspunsul poate fi oricare:. sa continuam- pentru ca obiectivul-vis din fata este VISUL insusi , si calatoria este “A Journey of a life time “ , sau sa ne intoarcem la cei pe care i-am pierdut pe drum, pentru ca NOI este mai valoros pentru noi decat obiectivul-vis din fata, acum. In cazul in care alegem sa ne intoarcem sa-i recuperam pe ceilalti, nu inseamna ca ne abandonam visele; poate insemna ca ii luam si pe ei in calatorie, si de data asta cu adevarat calatorim impreuna, sau poate insemna ca reevaluam obiectivul-vis, remodelandu-l intr-un vis pe care sa-l visam impreuna. Si da, uneori poate fi vorba si despre a recunoaste ca am gresit, ca visul era de fapt o himera si ca ne era mai bine acolo de unde am plecat, dar abia acum STIM asta.
Ai observat? Cu cat urci mai sus, cu atat ai mai putini tovarasi de drum…Si uneori asta nu are nici o legatura cu tine, pentru ca ceilalti nu mai sunt pe acelasi drum, dar continua sa urce spre alte varfuri, in ritmul propriu. Pentru ca fiecare are de cucerit in viata propriul varf, are de invatat propriile lectii si de depasit propriile provocari. DRUM BUN tuturor!
Comentarii