Inaugurez cu acest articol o serie noua : “Intrebari”. Nu, nu o sa te scot la tabla, promit. Dar te invit sa te implici: completand cu viziunea proprie, spunandu-ti parerea, raspunzand-daca ti se va parea ok sa o faci, comentand si, de ce nu?, propunand noi intrebari. Si…à propos de scosul la tabla, o sa incerc sa nu ma scot nici macar pe mine 🙂
Deci, din seria “Intrebari”……. De cand nu ai mai incercat ceva nou?
Poate ca acum nu este tocmai un timp potrivit pentru a pune intrebarea asta ; poate ca locul ei era mai degraba la un inceput de an, la un nou inceput de drum, ca si cum am avea in fata o foaie alba pe care sa scriem despre noi dintr-o perspectiva inedita …… Din acea perspectiva a unei persoane care nu doar se cauta, dar se si experimenteaza, nu doar merge pe la cursuri de dezvoltare personala, ci si practica (ce a invatat la cursuri sau/si altele, asa, autodidact) , din perspectiva unei persoane vii.
Desi, pana la urma, nu cred ca exista un moment mai bun decat altul, atunci cand te hotarasti sa incerci lucruri noi.
Asa ca: De cand nu ai mai incercat ceva nou? (incep sa devin pisaloaga, nu?) Daca raspunsul este ceva gen:” de mult timp” sau “nici nu mai stiu de cand” iti sugerez ca, in loc sa te intristezi , sa folosesti prilejul ca pe o oportunitate de crestere si de dezvoltare. Stii… exercitiul clasic: ia o foaie alba de hartie, si scrie pe ea urmatoarea intrebare: ce imi doresc cu adevarat sa fac ? Si apoi, dupa ce subliniezi intrebarea, noteaza sub ea, cu liniuta, tot ce iti trece prin minte ca si raspuns. Pasul urmator: atribuie fiecarei dorinte o nota, de la 0 la 10, in functie de cat de mult iti doresti sa faci respectivul lucru. Acum poti ordona raspunsurile, si…. esti aproape gata. Opreste-te la primele trei lucruri pe care-ti doresti cu adevarat sa le faci ( sau primele cinci, sau poate doar primul – lucrurile chiar nu sunt batute in cuie), si stabileste, tinand cont si de restul activitatii tale, care este termenul incepand de la care iti propui sa incepi sa le faci. Si apoi, cand vine termenul , fa-le!
Pe mine m-a ajutat mult acest exercitiu, intr-o imprejurare in care simteam nevoia de a iesi dintr-un moment pe care-l simteam ca fiind unul de blocaj. Partea frumoasa este ca el poate fi folosit oricand te simti asa putin blazat, sau lipsit de motivatie, sau chiar nu stii incotro sa o apuci. Asa incat ti-l recomand cu incredere, si astept feedback-ul tau!
3.1 Alege sa-ti creezi propria fericire
Daca te-ai obisnuit cumva sa astepti ca fericirea ta sa vina de undeva sau de la cineva, si mai ales daca ai avut obiceiul sa investesti pe altcineva decat pe tine insuti cu sarcina de a te face fericit, ei bine , crede-ma, nu esti pe drumul cel bun!
“Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” – spunea acum multi ani Mahatma Gandhi. Parafrazand, cu smerenie, spun: Vrei sa fii fericit?Fii tu fericirea pe care ti-o doresti! Devino fericire! Practica zambetul interior (o sa scriu intr-una din zile ce este aceasta practica a zambetului interior), si alege sa fii fericit incepand chiar de azi! Fii constient si bucura-te de ceea ce este acum in viata ta, si nu uita sa fii recunoscator pentru ceea ce ai deja. Cui sa fii recunoscator? Daca ai nevoie de ceva sau de cineva catre care sa se indrepte recunostinta ta, ai putea avea in vedere poate, sa fii recunoscator Vietii, Tie, Lumii, Oamenilor din jur, lui Dumnezeu…Sau ai putea sa fii pur si simplu recunoscator si atat; sa-ti permiti sa traiesti asta, starea de RECUNOSTINTA, sa o simti, sa fii una cu ea, si pe urma sa o imprastii pur si simplu in jur, fara nicio intentie ca ea sa se indrepte intr-o directie mai degraba decat in alta….
Apoi dedica-ti in mod constient si asumat, clipa de clipa, toate clipele, construirii propriei fericiri, sau mai bine zis, constientizarii ei….
3.2 Alege sa-ti infrunti problemele, cu capul sus.
Da, ai dreptate, nu problemele tale sunt cele care te definesc, dar te defineste felul in care tu reactionezi atunci cand in fata ta apare o problema, si te mai defineste si felul in care te recuperezi dupa ce… pericolul a trecut. Te faci ca nu le observi, si faci abstractie de ele?- problemele nu vor disparea, vor fi tot acolo, poate chiar mai serioase decat la inceput. Pentru ca ele dispar doar atunci cand tu faci ceva pentru asta, cand ACTIONEZI.
A actiona nu inseamna sa faci eforturi supraomenesti. Fa ceea ce poti, atunci cand poti, si fii constient de ceea ce ai facut. De fapt, este vorba despre a face pasi mici, cu perseverenta, in directia potrivita…pas cu pas. Fiecare pas, oricat de mic, conteaza. Si…capul sus!
3.3 Alege sa te ierti pe tine si pe ceilalti
Noi toti am fost raniti candva….. Uneori am fost raniti chiar de catre noi insine, prin intermediul propriilor decizii. Alteori am fost raniti de altii, cu sau fara intentia lor.
Uneori durerea izvorata din aceste experiente care ne-au ranit se incadreaza oarecum in limitele normalitatii, si vindecarea este in aceste cazuri relativ usoara. Alteori insa, ele sunt extrem de dureroase, si durerea izvorata din ele dureaza mult prea mult, afectandu-ne intreaga viata, ca si cum un filtru intunecat s-a interpus intre noi si intamplarile vietii noastre. Traim si retraim suferinta, iar si iar, neputand sa ne eliberam de sub tirania ei. Si nu mai vedem nimic din ceea ce este bun si frumos in jurul nostru, ca si cum nu ar mai exista si asa ceva.
Remediul ideal pentru astfel de situatii, este IERTAREA, de noi si de altii. A apela la iertare nu inseamna ca vom sterge cumva miraculos trecutul cu buretele, ca si cum nu ar fi avut loc niciodata, nu inseamna nici macar ca vom uita intamplarile care ne-au ranit. Iertarea inseamna sa dam drumul suferintei si resentimentelor, si mai inseamna sa alegem sa invatam ceea ce aveam de invatat din fiecare experienta in parte,recunoscandu-i rolul de invatatot, pentru a putea apoi sa mergem impacati mai departe.
Timpul nu trece niciodata in zadar pentru niciunul dintre noi.
Timpul nu trece niciodata in zadar pentru niciunul dintre noi. Anii care vin si ni se adauga aduc intamplari uneori bune alteori mai putin bune , aduc bucurie, dar pot aduce si suferinta, si mai ales aduc lectii care ne transforma si ne ajuta sa crestem. Roadele cele mai bune le culegem de cele mai multe ori ca urmare a unor probe dificile la care viata ne supune, atunci cand reusim sa le trecem cu brio.
Pierderea persoanelor dragi, bolile , tradarile, despartirile, sau chiar pierderile materiale semnificative, esecurile de toate felurile, visele spulberate si sperantele sfaramate, sunt exemple de experiente dificile, cu care ne-am confruntat fiecare. De cate ori am ingenunchiat si am spus: ”gata, asta a fost; nu mai pot !” ….si,…. am mai putut, am gasit resurse sa ne ridicam din nou si sa o luam de la capat.
Si, peste ani, am observat ca ele, aceste intamplari “grozave” ne-au fost cei mai buni profesori: ne-au facut mai puternici si mai intelepti, ne-au invatat ca viata trebuie respectata si iubita, si, mai ales, ca ….MERITA TRAITA.
Expresie perfecta si perpetua a dualitatii, a dualitatii etern sfasiata intre doua extreme: una a diferentierii , a nepierderii in celalalt, si alta a dorintei etern-atemporale de reintregire. Dansul cosmic in cautarea celuilalt, a „acelui” celuilalt care te redeseneaza intreg, isi are originile in probabil impulsul primordial si este oglindit perfect in „lumea principiilor” de Yin si de Yang.
In „Yin si Yang”, la origine, era vorba despre versantul umbros si despre versantul insorit al unei vai. Prin extensie, pornind de aici, este vorba in Yin si Yang de aspectul intunecat si de aspectul luminos al tuturor lucrurilor ; este vorba despre pamant si despre cer. Si despre drumul dintre . Yin, aspectul feminin, este rece, pasiv, este cel care primeste, este orientat catre interior, este odihna, intunericul si descreşterea. Yang, aspectul masculin, este cald, activ, cel care da, orientat catre exterior , este miscarea, lumina stralucitoare a zilei şi creşterea.
Yin şi Yang nu există separat, exista doar unul în raport de celălalt: doua forte care conţin în ele însele potenţialul de a se transforma fiecare în cealalta, si care chiar fac asta, dintotdeauna, dupa un ritm al alternantei care este ritmul insusi al lumii..
Linia sinusoidală care le desparte, „sarpele”, este oglinda perfecta a unicul echilibru posibil. Echilibrul este ondulatoriu, etern in miscare, izvor-inceput dar si destinatie-terminus in exact acelasi timp. Punctele de culoare contrastanta exprima potentialul de transformare a unuia in celalalt, samanta eterna din care totul re-incepe.
“Nici un bărbat nu este numai bărbat şi nici o femeie nu este numai femeie. Fiecare este şi bărbat şi femeie. Adam o are pe Eva în el, Eva îl are pe Adam în ea. Nimeni nu este Adam sau Eva. Cu toţii suntem Adam-Eva. „ Osho
2.1 Alege sa crezi ca esti pregatit pentru pasul urmator
Cand crezi despre tine ca esti pregatit sa mergi mai departe, ai puterea si taria sa afirmi, tu despre tine: SUNT PREGATIT! SUNT GATA! Nu simti ca lucrurile stau chiar asa? Hei! Ia gandeste-te putin: Ai tot ceea ce-ti trebuie pentru a face urmatorul pas, care va fi mai mic sau mai mare (fix atat cat simti tu ca poti acum) dar… va fi un pas inainte.
Provocarile cu care te intalnesti pe drum, oportunitatile aparute pe cale, nu sunt decat daruri care te vor ajuta sa cresti frumos, sa te dezvolti in feluri noi si originale. De ce ai alege, confruntat cu ele, sa te lasi coplesit? Cand poti face chiar de acum alegerea corecta, sau poti cel putin sa te antrenezi pentru ea, spunandu-ti de mai multe ori pe zi, incet dar ferm: POT …. Sunt pregatit!
2.2 Alege sa fii atent la nivelul de stres, si acorda-ti din cand in cand un moment de odihna
Uita-te la tine, la felul in care te simti, fii atent la semnalele pe care corpul tau ti le da. Daca te simti obosit si stresat, daca simti ca ai tras de tine prea tare si pentru prea mult timp, acorda-ti permisiunea sa iei o pauza. Asta iti va permite sa iti tragi sufletul, sa-ti aduni puterile, si sa redevii eficient. Incetineste ritmul actiunii ori de cate ori simti sa faci asta, si acorda-ti momente de ragaz si de relaxare.
O scurta pauza te poate ajuta sa-ti refaci fortele, si poate fi o buna ocazie de a reflecta la actiunile pe care le-ai intreprins, si de a vedea daca ele sunt conforme si aliniate cu scopurile si telurile tale.
2.3 Alege sa fii tu insuti
A incerca sa fii altcineva , sau in alt fel decat esti cu adevarat este o irosire si o tradare a celui care esti. A incerca sa fii altcineva, arata neincredere in cel care esti, in cunostintele, abilitatile si talentele tale, si in capacitatea ta de a actiona. Si mai arata absenta a iubirii de sine. Si, ma intreb, daca tu nu te iubesti… cum ar putea sa o faca ceilalti?
A incerca sa fii altcineva, sa arati, sa gandesti, sa simti, sa traiesti intr-un mod diferit decat o faci tu, te scoate din autenticitate, si te introduce in falsitate si in amagire de sine dar si in amagire de altii . De obicei, cand facem o astfel de alegere, de a nu fi noi insine, o facem pentru ca ne simtim foarte dezorientati. Si pentru ca in mod real nu avem cum sa incetam sa fim cine suntem si sa devenim altcineva, alegem sa ne punem tot felul de masti, cu care incepem sa ne identificam. Rezultatul?- o stare si mai mare de confuzie….
Fii tu insuti. Imbratiseaza cu recunostinta minunata fiinta care esti: depozitara si sursa a ideilor tale, a puterii si a frumusetii tale. A unei puteri si a unei frumuseti pe care n-o mai gasesti nicaieri in alta parte, la nimeni altcineva, pentru ca ele sunt doar ale tale. Fii acea persoana care te pricepi cel mai bine sa fii, acea persoana pe care o cunosti cel mai bine, cea mai buna versiune posibila a ta.
(va urma)
Mi-a venit ideea scrierii acestui articol, pornind de la un altul mai vechi, care se numea “Cinci alegeri pentru o stare de bine”, si pe care probabil ca-l voi folosi si pe el la un moment dat, pentru ca erau lucruri valoroase mentionate acolo. (Tri)Decalog de alegeri ar insemna zece grupari de cate trei alegeri valoroase si care ne pot conduce spre atingerea starii de bine. Te invit deci sa calatorim impreuna cale de zece articole pe aceasta tema!
Deci:
1.1. Alege sa traiesti in prezent.
Momentul prezent, de AICI si ACUM este miraculos. Trecutul a fost, si a fost cum a fost, nu poti face nimic in privinta lui, ma refer la a-l schimba; de fapt poti face ceva, poti sa-l accepti, sa te impaci in sfarsit cu el, si sa iei din el experienta pe care ti-a adus-o, dar atat. Cat despre viitor, el inca nu a sosit…. Singurul moment pe care il ai cu adevarat, si in care poti sa faci lucrurile sa se intample, este momentul prezent. Bucura-te de el, construieste, planteaza de pe acum semintele acelui viitor pe care ti-l doresti.
1.2.Alege sa te porti frumos, tu cu tine
Daca ai avea un prieten bun, care s-ar purta cu tine, fix in felul in care tu insuti te poti cu tine cateodata, mai ales in momentele acelea in care nu esti foarte multumit de tine insuti? Daca ai avea un astfel de prieten, ce crezi, cat timp l-ai pastra pe lista de prieteni? Gandeste-te la asta… Si mai gandeste-te si la faptul ca felul in care ne purtam noi cu noi, reprezinta un etalon si un model pentru purtarea celorlalti. Daca noi nu ne iubim pe noi insine si nu ne respectam, cum ar putea sa o faca un altul in locul nostru?
1.3.Alege sa dai o sansa reala ideilor si viselor tale.
Nu-ti pot garanta 100% ca vei reusi, si nu o poate face nimeni, dar pot sa te asigur ca daca nu incerci nimic, nu ai cum sa reusesti. Pe de alta parte, daca incerci sa-ti implinesti visele, ai doar de castigat… Fie reusesti, si asta este super- fix ceea ce ti-ai dorit, fie nu, si atunci, … inveti din ceea ce ai incercat, acumulezi experienta, si asta iti sporeste sansele de reusita pentru urmatoarea incercare. In ambele variante – esti in castig. Viata reala este mai putin despre a primi o sansa, si mai mult despre a-ti da o sansa. Vrei sa fii spectatorul propriei vieti sau actorul ei principal? De tine depinde ce rol iti alegi, pentru ca in acest caz, tu esti cel care repartizeaza rolurile.
Am uitat sa-ti spun ceva in partea de inceput: ordinea alegerilor nu este catusi de putin importanta. Important este altceva: continutul alegerilor si….. punerea lor in practica. Incepem? Da? – Suuuper! De cand?
Atat de des auzim vorbindu-se in utimul timp despre dezvoltarea personala, incat cred ca ne aflam uneori, macar unii dintre noi, in pericol “sa ni se aplece”. Sunt foarte multi cei care se prezinta pe ei insisi ca desfasurandu-si activitatea in aceasta zona si sunt multi cei care tin cursuri despre care spun ca sunt “de dezvoltare personala”. Preocuparile acestor persoane sunt extrem de diverse, ceea ce face ca totul sa devina confuz, parand ca dezvoltarea personala este “cam despre orice”.
Ce inseamna deci “Dezvoltare personala”? Pentru “dezvoltare” – in dex gasim: actiunea de a se dezvolta, si rezultatul ei , iar in dictionarul pentru sinonime: crestere, evolutie, progres, curs, extindere. Pentru personal, semnificatia pe care o gasim este: care aparține unei anumite persoane , privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană, individual, propriu.
Deci, dezvoltarea personala, inseamna, potrivit acceptiunii pe care ne-o ofera dictionarele, acea actiune de dezvoltare, de crestere, extindere, evolutie si progres a ceea ce este specific/caracteristic pentru o anumita persoana. Cred ca, intr-un fel sau altul, stiam deja asta, nu-i asa? Si totusi – ce este pana la urma specific, caracterstic, pentru o persoana ?
Persoana este fiinta umana in integralitatea ei biologica, psihologica si sociala, care se realizeaza pe sine in mod autentic, ca fiind ceea ce este, doar in dialog fiintial , expresie a comuniunii cu ceilalti. Persoana , omul viu si constient, reprezinta iesirea din izolare si afirmarea Eu-lui in lume: gandire/simtire/traire constienta si asumata.
“… dezvoltarea personala nu este despre a consuma literatura motivationala sau self-help pe paine, nu inseamna a te transforma intr-un monument de gandire pozitiva….”
Asa incat dezvoltarea personala nu este despre a consuma literatura motivationala sau self-help pe paine, nu inseamna a te transforma intr-un monument de gandire pozitiva, si nici macar a participa la toate cursurile care afirma ca sunt “de dezvoltare personala”, mai ales daca este vorba doar despre o participare cantitativa, neselectiva, in graba…
Am intalnit persoane care citeau mult, enorm, (carti, diverse materiale de pe bloguri sau site-uri de dezvoltare personala ), si cand nu citeau, vizionau filme sau mergeau la cursuri (de toate felurile, care promiteau de la obtinerea bunastarii materiale a momentului de aici si acum si pana la obtinerea iluminarii (sic!) ). De aplicat cunostintele dobandite, nu le ramanea niciodata timp suficient, in goana teribila dupa urmatoarea sesiune de, nu-i asa?, – “dezvoltare personala”. Nelasandu-si timp sa integreze cunostintele, si neexperimentand mai nimic, ei erau aceiasi de acum cativa ani, cand incepusera toata aceasta alergatura. Uneori erau chiar mai rau decat atunci, pentru ca nu numai ca nu-si rezolvasera problemele, dar adunasera intre timp altele noi, si destul de multe frustrari. De ce? Pentru ca in absenta practicii, a actiunii, a schimbarii, nu exista dezvoltare personala, oricat de valoroase ar fi cartile/filmele/cursurile
“….dezvoltarea personala inseamna pana la urma A TE SCHIMBA in mod constient”
Adevarata dezvoltare personala inseamna a te cunoaste mai bine, a te vedea asa cum esti, a te intelege, a te ierta si a te accepta, a integra experientele de viata, pe cele bune si pe cele mai putin bune deopotriva, inseamna a constientiza ce vrei sa schimbi la tine si de ce, a te hotari sa faci asta, sa te schimbi adica, si mai apoi chiar a o face, adica dezvoltarea personala inseamna pana la urma A TE SCHIMBA in mod constient .
Nu asa, oricum, la intamplare, schimbare de dragul schimbarii, ci devenire-evolutie-transformare, calatorie spre o viata mai implinita, spre a experimenta starea de bine (in toate aspectele ei), spre un “tine” nou, echilibrat si intreg, si mai ales constient de fiecare pas facut pe drumul propriei vieti.
Pentru un specialist care-si propune sa lucreze cu oamenii in zona dezvoltarii personale, propria dezvoltarea personala devine un must-have, pentru ca numai dintr-o pozitie de echilibru si dintr-o stare de constienta poti sa-i sustii si sa-i insotesti pe altii in calatoria lor de auto-cunoastere, de vindecare si de transformare.
Suntem unici, fiecare dintre noi are propria poveste de viata si propriile nevoi de dezvoltare. Aceste nevoi de dezvoltare evolueaza odata cu noi : pe masura ce noi ne schimbam, cumva si ele se schimba si se transforma.
Asa incat, putem spune ca dezvoltarea personala este un proces complex, nu intotdeauna usor, dar intotdeauna frumos si rasplatitor …
…Ei nu au radacini, si asta-i stinghereste mult…
“Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare atât de neînsemnată.
– Bună ziua, zise micul prinţ.
– Bună ziua, zise floarea.
– Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ.
Floarea, cândva, văzuse trecând pe-acolo o caravană.
– Oamenii? Să tot fie, cred, vreo şase-şapte la număr. Cu ani în urmă, i-am zărit o dată… Nu se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi. Îi poartă vântul. Ei nu au rădăcini, şi asta-i stinghereşte mult.
– Rămâi cu bine, rosti micul prinţ.
– Te du cu bine, zise floarea.”
Ma intreb, ce-ar zice, oare, copacii despre noi? Si despre radacinile noastre? Oare noi oamenii, chiar nu avem radacini? Si daca avem, ce se intampla cu ele, cu radacinile noastre, cand alegem sa plecam sa traim in alta parte?
De mult prea multe ori, nu reusim sa comunicam cu cei din jurul nostru .
Adica, nu reusim sa ne facem intelesi: vrem sa spunem ceva, si cel din fata noastra intelege altceva, vrem sa lamurim ne-lamuritele (cuvinte sau poate doar gesturi), si nu suntem capabili sa spunem nimic, lasam timpul sa rezolve lucrurile in locul nostru, si timpul le rezolva asa cum stie el, pentru ca e uituc: uita pur si simplu mereu , repetitiv, sa tina cont si de ceea ce ne dorim noi.
Acum multi ani, aveam o prietena buna, cu care imparteam multe: mersul la teatru, spiritul de fronda, pareri despre baieti blonzi sau bruneti dar obligatoriu cu ochi de neuitat, si mai ales extrem de delicate “secrete”, care apar inevitabil in viata tuturor adolescentelor-cucuiete. Eram atat de prietene incat si telefoanele noastre se simtisera datoare sa prelungeasca aceasta prietenie, si… erau “cuplate”.
Intr-o zi, fatidica zi, cineva (o matusa) i-a telefonat prietenei mele, dar telefonul a ales sa sune la mine. Am ridicat receptorul:
-Alo? Elena?
-Nu ! Nu e Elena, e…atingere! ….
Inca o data, la fel….. Suna iar, nu mai raspund; il las sa sune. S-a oprit…. Pe urma, mai pe seara, suna din nou. Uitasem de incidentul petrecut mai devreme.
– Alo? 6.84…………..? (aceeasi matusa ca de dimineata)
– Da!
– Ia asculta, de ce……. ……….
Si urmeaza o avalanasa de cuvinte greu de reprodus aici.
Am analizat (eram doar foarte “tare” la logica, nu? ) si am dedus ca matusa ceruse dincolo numarul nostru de telefon, ca altfel de unde sa-l stie?, si acum sunase sa ma certe pentru gestul de iubire pura al telefoanelor care alesesera sa faca atingere. Cum suna rationamentul meu de atunci pana la capat? Cam asa: pai, cand a cerut ea numarul, cine i l-o fi dat n-a putut sa-i spuna: stai mai femeie, ca sunt vecinii nostrii, e prietena lu’fi-mea, cum sa dai telefon si sa-i faci tu cum ti-o veni la gura, plus ca, sigur a facut atingere, se mai intampla… Nu, se pare ca n-a putut..
Si AM ALES sa ma simt jignita si ofensata. Atat de jignita si de ofensata incat nu am mai vorbit cu prietena mea, lasand timpul sa rezolve el lucrurile. Si timpul, de data asta a ales sa rezove asa: nu a mai vorbit nici ea cu mine, am crescut cu o prietena buna minus la activ, si cu golul de rigoare in suflet, a urmat liceul, facultatea, treceam una pe langa alta ca doua straine, si asta si devenisem, oricum. Si intr-o zi ea s-a maritat si a plecat in alta tara, a avut un copil, a divortat…. Eu, am facut si eu o gramada de lucruri nu foarte importante, au trecut si prin viata mea diverse persoane, unele au ales sa plece, altele au ramas…….
Scenariul “imposibila comunicare” s-a repetat de mai multe ori in viata mea, cu persoane diferite, aproape totdeauna oameni dragi, la care am tinut mult, si de care am reusit de fiecare data, inevitabil, sa ma instrainez; doar asta era scenariul, nu? Si eu il jucam in cel mai bun mod cu putinta. Pana intr-o zi cand AM INTELES ( am inteles ca demult candva, un copil speriat a ales sa se comporte asa intr-un moment anume , si ca atunci probabil scenariul l-a ajutat, si de asta a ales sa-l repete iar si iar si iar, in acele momente in care se simte la fel de speriat ca atunci demult, chiar daca intre timp a crescut mare; am inteles ca e un scenariu cu rezultate cel putin rele, care nu-mi mai foloseste la nimic, si mai ales, am inteles ca POT SA-L SCHIMB, si am invatat cum sa fac asta).
Am inteles si am invatat toate astea pe parcursul formarii mele ca si psihoterapeut. Si am mai inteles ceva: faptul ca noi oamenii avem multe astfel de “scenarii” invatate in copilarie , care ne-au fost utile atunci, dar care au ajuns sa ne incurce rau de tot la varsta adulta. Daca tu, cel care citesti acum aceste cuvinte, te confrunti cu ceva asemanator in viata ta, e bine sa stii ca psihoterapia te poate ajuta in mod real.
Cat despre prietena mea din copilarie, acum cateva luni, a venit intr-o vizita in tara, am inteles ca m-a cautat, si eu nu eram acasa, si a plecat fara sa lase nici o adresa, nici un numar de telefon, nimic. Si am simtit, sau mai bine zis, mi-am dat voie sa simt pentru prima oara dupa atatia ani, ca-mi este foarte dor de ea. Dar orice cautare pe Google nu intoarce nimic, si nu am cui sa-i spun IARTA-MA, si ne desparte un Ocean.
Mariana Ionica
Am publicat acest articol intai aici:
http://www.clinicadepsihoterapie.com/apps/blog/imposibila-comunicare
“În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea”
“Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
-Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
-Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari.
Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
-Vezi?, îl lamuri înteleptul. În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
(Bruno Ferrero)
Daca ti-a placut aceasta povestire, s-ar putea sa-ti placa si altele , apartinand lui Bruno Ferrero. Poti achizitiona cartile lui de aici: http://galaxiagutenberg.ro/Set-Bruno-Ferrero
Comentarii