” Aceasta este adevarata bucurie a vietii, sa va dedicati implinirii unui scop pe care voi il considerati superior”
Aceasta este adevarata bucurie a vietii,
sa va dedicati implinirii unui scop
pe care voi il considerati superior,
sa fiti o adevarata forta a Naturii,
nu un trup infrigurat de suferinte si nemultumiri, lamentandu-va
ca lumea nu se mobilizeaza pentru a va face fericiti……
Vreau sa fiu intru totul folositor dupa ce voi muri.
Cu cat muncesc mai mult, cu atat traiesc mai intens.
Ma bucur de viata asa cum este ea.
Pentru mine, viata nu e doar o lumanare efemera,
ci o torta splendida pe care trebuie sa o tin acum in mana
si pe care vreau sa o fac sa arda cat mai stralucitor posibil
inainte de a o inmana generatiilor viitoare.
George Bernard Shaw
“Oamenii-oglinda nu sunt doar oameni – oglinda ci sunt si oameni-lectii “
“Umbla” o vorba, am auzit-o foarte des rostita, aceea potrivit careia oamenii sunt oglinzi ale noastre. Si se refera aceasta vorba la faptul ca vedem la oamenii din jurul nostru , (si vedem pentru ca ei “ne arata”), acele trasaturi care ne plac, sau care nu ne plac, la propria persoana.
Oamenii-oglinda sunt cumva calibrati pe aspectele cu care noi rezonam, intr-un fel sau altul. O astfel de persoana-oglinda va sta langa noi atata timp cat aspectul pe care ea ni-l arata are pentru noi semnificatia unei provocari, atata timp cat trezeste in noi reactii, sentimente, sau ne determina sa facem lucrurile intr-un fel, mai degraba decat in alt fel.
De curand insa, am citit intamplator pe Wall-ul unui prieten, cum ca Citeşte mai mult
“Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri”
J.F.Kennedy
Cand esti pe drumul tau, toate merg usor, lucrurile pur-si-simplu “ti se intampla”. Am auzit cu totii asta, nu?
Si vine o zi, in care avem o revelatie despre noi insine: despre cine suntem cu adevarat, despre ce ne place si ce nu ne place, despre ce si cum vrem sa traim de aici inainte. Si nu stam prea mult pe ganduri, si chiar incepem sa facem lucrurile in acest fel nou, care ni se pare ca ne aduce ceva extrem de important: un anume fel de a fiinta care ne confera sens. Gandim si simtim ca ne-am gasit in sfarsit “drumul”.
Si nu apucam sa facem prea multi pasi pe drumul acesta nou, ca… incep sa apara dificultatile. Si ne speriem atunci ca lucrurile nu se intampla atat de usor si de lin pe cat ne-am dori, si ca ceea ce parea simplu nu este chiar asa…. Si atunci ne intristam, si se intampla sa gandim ca poate nu asta aveam de facut, ca poate nu acesta era drumul nostru… Recunoasteti patternul, nu ? Ajunsi aici, suntem gata sa renuntam, sa uitam momentul de revelatie, sa admitem ca ne-am inselat, si sa ne intoarcem spasiti la vechiul mod de functionare.
Daca te afli in acest moment al vietii tale intr-un astfel de punct, am ceva sa-ti spun: nu ceva ce am auzit repetat de unul sau de altul, nu ceva ce am citit in carti, ci ceva ce am invatat experimentand, cazand si ridicandu-ma, traind …..
Ei bine, se pare, ca obstacolele ne sunt necesare pe cale: ca sa ne faca atenti, ca sa ne testeze determinarea si hotararea, sau, pur si simplu ca sa ne invete lucruri importante, pentru care nu exista alta cale de a fi invatate decat depasind obstacole…..
Succes pe drum !
Anne Bradstreet:
“Daca pe parcursul vietii nu am trece din cand in cand prin perioade neprielnice, atunci nu am sti sa apreciem perioadele bune”
Mult adevar in aceste cuvinte…
Imi amintesc de vremurile cand, copil fiind si avand atunci oarece probleme de sanatate la nivelul stomacului, care probleme se manifestau prin crize atat de intense si de dureroase incat nu ma mai lasau nici sa dorm, nici sa mananc, nici sa fac nimic altceva- era si eram- doar o durere continua, coplesitoare, fara speranta… Confruntata cu asa nenorocire, ziceam :” Doamne, sunt in stare sa mananc si pietre, doar sa nu ma mai doara asa…”, simtind binele imens continut de simpla absenta a durerii, binele din starea de normalitate, din a fi sanatos si atat.
Apoi, cand lucrurile au intrat in sfarsit in normal pentru mine, incet incet, timpul a asternut un praf gros de uitare peste acel episod. Si cat de des pe urma in viata mea am uitat asta, sa multumesc si sa ma bucur pentru zilele obisnuite – pentru simplul fapt ca sunt obisnuite…. Sa zicem ca acum m-am mai inteleptit…sa zicem!
Tot asa, prezenta iernii reci face ca primavara sa nu fie doar un alt anotimp si atat….. Ma intreb: cum am primi in sufletele noastre primul ghiocel, daca el ar inflori in miezul unei veri luxuriante?
Abraham Lincoln “Daca nu-mi place de cineva, inseamna ca trebuie sa-l cunosc mai bine!”
Observam adesea la cei din jur si ne atrag atentia, acele lucruri care ne plac, sau dimpotriva-nu ne plac, la noi insine. A-l cunoaste pe celalalt devine mereu prilej de a ne cunoaste mai bine pe noi insine……Si de a ne intelege mai bine…. Citeşte mai mult
Uneori nu e suficient sa dormim in acelasi pat pentru a deveni apropiati.
Cand iubim, adeseori cadem in capcana de a considera ca partenerul (sau partenera), in virtutea faptului ca ne iubeste, ar trebui sa stie pur si simplu toate nevoile si dorintele noastre; il inzestram astfel, in imaginatia noastra cu adevarate “puteri paranormale” pe care evident ca nu le are…. Si astfel e atat de usor sa ajungem sa fim Citeşte mai mult
Despre valoarea terapeutica a Iertarii s-au scris volume intregi. Autori provenind din zone diverse ( psihologi, medici, terapeuti holistici, maestrii spirituali, etc ) au expus experiente din practica proprie care confirma efectul puternic vindecator al iertarii.
Iertarea nu inseamna un simplu :”iarta-ma” sau “te iert”, ci este un proces intreg, de constientizare, intelegere, acceptare, eliberare emotionala, maturizare. Uneori este Citeşte mai mult
Paulo Coelho
“Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira pentru indeplinirea visului tau”
Auzim atat de des: “Noi oamenii, suntem (co)creatori”…. Si vai, de cate ori interpretam asta in mod simplificator-reductionist, si ne imaginam ca a fi creator inseamna a fi un fel de ucenic-vrajitor.
Doar ca, procedand asa, pierdem din vedere ADEVARUL……..
DA, suntem (co)creatori ai propriilor noastre vieti, prin ciclul Visare-Dorinta-Vointa-Actiune si DA, ” cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira pentru indeplinirea visului tau” Citeşte mai mult
Franz Kafka:
“Nu pierdeti timpul cautand obstacole! S-ar putea sa nu existe”
De cate ori nu ne ingreunam singuri drumul cu obstacole fie imaginare fie puse de noi insine in chiar locul (ne)potrivit ca sa….ca sa ce? Ca sa ne dovedim ca nu putem, ca sa intarziem sau ca sa nu mai ajungem deloc, pentru ca de fapt nici nu ne dorim cu adevarat sa ajungem acolo-oriunde, o facem doar asa, de si pentru ochii altora… Iti suna cunoscut?
Shams din Tabriz
“Copil fiind, îl vedeam pe Dumnezeu, Vedeam îngeri; Desluşeam tainele lumilor de deasupra şi de dedesubt. Socoteam că toţi oamenii vedeau la fel. In cele din urmă, mi-am dat seama că ei erau orbi…”
Magia copilariei – “o poveste c-un copil care-a fost si nu mai este”. Ochii mari, deschisi spre realitatea subiectiva, dar nu mai putin adevarata…… Privind cu uimire la adultii care nu vad, care nu mai vad. ……”mi-am dat seama ca ei erau orbi”-spune copilul, incercand sa inteleaga ceea ce-i pare de ne-inteles. Va putea el scapa de orbire? Sau macar isi va putea aminti candva?
De ce se intampla lucrurile asa, iar si iar? Tu…. ai o explicatie?
Comentarii