Ai observat? Cu cat urci mai sus, cu atat ai mai putini tovarasi de drum… Pe de o parte, poate fi oboseala si multumirea-impacarea cu ceea ce au reusit pana acum, cea care ne imputineaza tovarasii de drum, dar poate fi si faptul ca fiecare dintre noi are de cucerit in viata propriul varf, are de invatat propriile lectii si de depasit propriile provocari.
Ai observat? Uneori ramai singur pe drum. Si uneori nici macar nu observi ca s-a intamplat asa, si ca pasii care se aud si care desprind din cand in cand cate o pietricica, sunt doar ai tai. Poate fi ceva cu adevarat IMPORTANT, ceva cu adevarat MARE, ceea ce te face sa fii atat de determinat, si atat de concentrat doar asupra drumului. Undeva acolo, undeva unde iti doresti sa ajungi, se afla ceea ce dintru inceput te-a facut sa pleci la drum. Poate fi un obiectiv – vis , ceva ce ai simtit ca este esential pentru tine, ceva care iti da sens si iti ofera implinire . Drum bun, sa ne scrii si noua cand ajungi, sa ne spui cum se vede Lumea de acolo.
Ai observat? Uneori ramai singur pe drum. Si vine acea clipa in care observi si intelegi asta: ca ai ramas singur. Si fara sa vrei, te simti trist. Obiectivul-vis se afla tot acolo, in fata, doar oamenii-tovarasi au ramas undeva, nici nu stii exact unde. Ei bine, in fata unui astfel de moment, nu prea ne raman multe de facut. De obicei ajungem sa ne intrebam: ce este mai important pentru noi, acum? (poate chiar fara acum). Si pe urma ascultam cu atentie si cu speranta raspunsul , sau raspunsurile, pe care tot noi ni le dam, de la diferitele niveluri ale FIINTEI. Si bine ar fi sa-l urmam pe cel care vine din inima. Il vom recunoaste cu siguranta , acest raspuns- atunci cand va veni, nu avem cum sa-l confundam cu raspunsurile mintii sau cu cele ale Egoului. Este acel raspuns care aduce cu el pace si liniste si impacare. Si mai ales, este acel raspuns care are un efect profund vindecator: de oboseala, de regrete, de mandrie… de multe
Ai observat? E bine ca in astfel de momente sa ne eliberam de orice asteptari, pentru ca raspunsul poate fi oricare:. sa continuam- pentru ca obiectivul-vis din fata este VISUL insusi , si calatoria este “A Journey of a life time “ , sau sa ne intoarcem la cei pe care i-am pierdut pe drum, pentru ca NOI este mai valoros pentru noi decat obiectivul-vis din fata, acum. In cazul in care alegem sa ne intoarcem sa-i recuperam pe ceilalti, nu inseamna ca ne abandonam visele; poate insemna ca ii luam si pe ei in calatorie, si de data asta cu adevarat calatorim impreuna, sau poate insemna ca reevaluam obiectivul-vis, remodelandu-l intr-un vis pe care sa-l visam impreuna. Si da, uneori poate fi vorba si despre a recunoaste ca am gresit, ca visul era de fapt o himera si ca ne era mai bine acolo de unde am plecat, dar abia acum STIM asta.
Ai observat? Cu cat urci mai sus, cu atat ai mai putini tovarasi de drum…Si uneori asta nu are nici o legatura cu tine, pentru ca ceilalti nu mai sunt pe acelasi drum, dar continua sa urce spre alte varfuri, in ritmul propriu. Pentru ca fiecare are de cucerit in viata propriul varf, are de invatat propriile lectii si de depasit propriile provocari. DRUM BUN tuturor!
Inaugurez cu acest articol o serie noua : “Intrebari”. Nu, nu o sa te scot la tabla, promit. Dar te invit sa te implici: completand cu viziunea proprie, spunandu-ti parerea, raspunzand-daca ti se va parea ok sa o faci, comentand si, de ce nu?, propunand noi intrebari. Si…à propos de scosul la tabla, o sa incerc sa nu ma scot nici macar pe mine 🙂
Deci, din seria “Intrebari”……. De cand nu ai mai incercat ceva nou?
Poate ca acum nu este tocmai un timp potrivit pentru a pune intrebarea asta ; poate ca locul ei era mai degraba la un inceput de an, la un nou inceput de drum, ca si cum am avea in fata o foaie alba pe care sa scriem despre noi dintr-o perspectiva inedita …… Din acea perspectiva a unei persoane care nu doar se cauta, dar se si experimenteaza, nu doar merge pe la cursuri de dezvoltare personala, ci si practica (ce a invatat la cursuri sau/si altele, asa, autodidact) , din perspectiva unei persoane vii.
Desi, pana la urma, nu cred ca exista un moment mai bun decat altul, atunci cand te hotarasti sa incerci lucruri noi.
Asa ca: De cand nu ai mai incercat ceva nou? (incep sa devin pisaloaga, nu?) Daca raspunsul este ceva gen:” de mult timp” sau “nici nu mai stiu de cand” iti sugerez ca, in loc sa te intristezi , sa folosesti prilejul ca pe o oportunitate de crestere si de dezvoltare. Stii… exercitiul clasic: ia o foaie alba de hartie, si scrie pe ea urmatoarea intrebare: ce imi doresc cu adevarat sa fac ? Si apoi, dupa ce subliniezi intrebarea, noteaza sub ea, cu liniuta, tot ce iti trece prin minte ca si raspuns. Pasul urmator: atribuie fiecarei dorinte o nota, de la 0 la 10, in functie de cat de mult iti doresti sa faci respectivul lucru. Acum poti ordona raspunsurile, si…. esti aproape gata. Opreste-te la primele trei lucruri pe care-ti doresti cu adevarat sa le faci ( sau primele cinci, sau poate doar primul – lucrurile chiar nu sunt batute in cuie), si stabileste, tinand cont si de restul activitatii tale, care este termenul incepand de la care iti propui sa incepi sa le faci. Si apoi, cand vine termenul , fa-le!
Pe mine m-a ajutat mult acest exercitiu, intr-o imprejurare in care simteam nevoia de a iesi dintr-un moment pe care-l simteam ca fiind unul de blocaj. Partea frumoasa este ca el poate fi folosit oricand te simti asa putin blazat, sau lipsit de motivatie, sau chiar nu stii incotro sa o apuci. Asa incat ti-l recomand cu incredere, si astept feedback-ul tau!
3.1 Alege sa-ti creezi propria fericire
Daca te-ai obisnuit cumva sa astepti ca fericirea ta sa vina de undeva sau de la cineva, si mai ales daca ai avut obiceiul sa investesti pe altcineva decat pe tine insuti cu sarcina de a te face fericit, ei bine , crede-ma, nu esti pe drumul cel bun!
“Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” – spunea acum multi ani Mahatma Gandhi. Parafrazand, cu smerenie, spun: Vrei sa fii fericit?Fii tu fericirea pe care ti-o doresti! Devino fericire! Practica zambetul interior (o sa scriu intr-una din zile ce este aceasta practica a zambetului interior), si alege sa fii fericit incepand chiar de azi! Fii constient si bucura-te de ceea ce este acum in viata ta, si nu uita sa fii recunoscator pentru ceea ce ai deja. Cui sa fii recunoscator? Daca ai nevoie de ceva sau de cineva catre care sa se indrepte recunostinta ta, ai putea avea in vedere poate, sa fii recunoscator Vietii, Tie, Lumii, Oamenilor din jur, lui Dumnezeu…Sau ai putea sa fii pur si simplu recunoscator si atat; sa-ti permiti sa traiesti asta, starea de RECUNOSTINTA, sa o simti, sa fii una cu ea, si pe urma sa o imprastii pur si simplu in jur, fara nicio intentie ca ea sa se indrepte intr-o directie mai degraba decat in alta….
Apoi dedica-ti in mod constient si asumat, clipa de clipa, toate clipele, construirii propriei fericiri, sau mai bine zis, constientizarii ei….
3.2 Alege sa-ti infrunti problemele, cu capul sus.
Da, ai dreptate, nu problemele tale sunt cele care te definesc, dar te defineste felul in care tu reactionezi atunci cand in fata ta apare o problema, si te mai defineste si felul in care te recuperezi dupa ce… pericolul a trecut. Te faci ca nu le observi, si faci abstractie de ele?- problemele nu vor disparea, vor fi tot acolo, poate chiar mai serioase decat la inceput. Pentru ca ele dispar doar atunci cand tu faci ceva pentru asta, cand ACTIONEZI.
A actiona nu inseamna sa faci eforturi supraomenesti. Fa ceea ce poti, atunci cand poti, si fii constient de ceea ce ai facut. De fapt, este vorba despre a face pasi mici, cu perseverenta, in directia potrivita…pas cu pas. Fiecare pas, oricat de mic, conteaza. Si…capul sus!
3.3 Alege sa te ierti pe tine si pe ceilalti
Noi toti am fost raniti candva….. Uneori am fost raniti chiar de catre noi insine, prin intermediul propriilor decizii. Alteori am fost raniti de altii, cu sau fara intentia lor.
Uneori durerea izvorata din aceste experiente care ne-au ranit se incadreaza oarecum in limitele normalitatii, si vindecarea este in aceste cazuri relativ usoara. Alteori insa, ele sunt extrem de dureroase, si durerea izvorata din ele dureaza mult prea mult, afectandu-ne intreaga viata, ca si cum un filtru intunecat s-a interpus intre noi si intamplarile vietii noastre. Traim si retraim suferinta, iar si iar, neputand sa ne eliberam de sub tirania ei. Si nu mai vedem nimic din ceea ce este bun si frumos in jurul nostru, ca si cum nu ar mai exista si asa ceva.
Remediul ideal pentru astfel de situatii, este IERTAREA, de noi si de altii. A apela la iertare nu inseamna ca vom sterge cumva miraculos trecutul cu buretele, ca si cum nu ar fi avut loc niciodata, nu inseamna nici macar ca vom uita intamplarile care ne-au ranit. Iertarea inseamna sa dam drumul suferintei si resentimentelor, si mai inseamna sa alegem sa invatam ceea ce aveam de invatat din fiecare experienta in parte,recunoscandu-i rolul de invatatot, pentru a putea apoi sa mergem impacati mai departe.
Timpul nu trece niciodata in zadar pentru niciunul dintre noi.
Timpul nu trece niciodata in zadar pentru niciunul dintre noi. Anii care vin si ni se adauga aduc intamplari uneori bune alteori mai putin bune , aduc bucurie, dar pot aduce si suferinta, si mai ales aduc lectii care ne transforma si ne ajuta sa crestem. Roadele cele mai bune le culegem de cele mai multe ori ca urmare a unor probe dificile la care viata ne supune, atunci cand reusim sa le trecem cu brio.
Pierderea persoanelor dragi, bolile , tradarile, despartirile, sau chiar pierderile materiale semnificative, esecurile de toate felurile, visele spulberate si sperantele sfaramate, sunt exemple de experiente dificile, cu care ne-am confruntat fiecare. De cate ori am ingenunchiat si am spus: ”gata, asta a fost; nu mai pot !” ….si,…. am mai putut, am gasit resurse sa ne ridicam din nou si sa o luam de la capat.
Si, peste ani, am observat ca ele, aceste intamplari “grozave” ne-au fost cei mai buni profesori: ne-au facut mai puternici si mai intelepti, ne-au invatat ca viata trebuie respectata si iubita, si, mai ales, ca ….MERITA TRAITA.
Expresie perfecta si perpetua a dualitatii, a dualitatii etern sfasiata intre doua extreme: una a diferentierii , a nepierderii in celalalt, si alta a dorintei etern-atemporale de reintregire. Dansul cosmic in cautarea celuilalt, a „acelui” celuilalt care te redeseneaza intreg, isi are originile in probabil impulsul primordial si este oglindit perfect in „lumea principiilor” de Yin si de Yang.
In „Yin si Yang”, la origine, era vorba despre versantul umbros si despre versantul insorit al unei vai. Prin extensie, pornind de aici, este vorba in Yin si Yang de aspectul intunecat si de aspectul luminos al tuturor lucrurilor ; este vorba despre pamant si despre cer. Si despre drumul dintre . Yin, aspectul feminin, este rece, pasiv, este cel care primeste, este orientat catre interior, este odihna, intunericul si descreşterea. Yang, aspectul masculin, este cald, activ, cel care da, orientat catre exterior , este miscarea, lumina stralucitoare a zilei şi creşterea.
Yin şi Yang nu există separat, exista doar unul în raport de celălalt: doua forte care conţin în ele însele potenţialul de a se transforma fiecare în cealalta, si care chiar fac asta, dintotdeauna, dupa un ritm al alternantei care este ritmul insusi al lumii..
Linia sinusoidală care le desparte, „sarpele”, este oglinda perfecta a unicul echilibru posibil. Echilibrul este ondulatoriu, etern in miscare, izvor-inceput dar si destinatie-terminus in exact acelasi timp. Punctele de culoare contrastanta exprima potentialul de transformare a unuia in celalalt, samanta eterna din care totul re-incepe.
“Nici un bărbat nu este numai bărbat şi nici o femeie nu este numai femeie. Fiecare este şi bărbat şi femeie. Adam o are pe Eva în el, Eva îl are pe Adam în ea. Nimeni nu este Adam sau Eva. Cu toţii suntem Adam-Eva. „ Osho
Comentarii