“Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti, pentru ca te afli in ambele tabere” Voltaire
Nimic mai trist, prin lipsa totala de sens, decat imaginea unui om care se afla mereu in lupta cu el insusi…. Si dificil de iesit din asta.
Marea majoritate a celor care-si irosesc energia in interminabile razboaie cu ei insisi, nici macar nu constientizeaza ce li se intampla. Ei sunt atat de preocupati sa atace sau sa se apere, incat nu realizeaza ca tot acest efort ( care de multe ori ii depaseste) este indreptat impotriva propriei persoane.
Pericolul vine din chiar acest du-te-vino, care rapeste mereu sansa momentului de respiro, de (auto)analiza si de insight. Pentru ca da, vindecarea trece prin asta, prin a te opri sa te uiti la tine, cu onestitate. Doar dupa asta vine intelegerea, iertarea, iubirea si …..pacea.
Nimic nu se compara cu imbratisarea calda a mamei. Un profesor al meu spunea odata ca noi toti suntem „tulburati ” de atasament. De caldura imbratisarii mamei, de grija, implicarea si atentia pe care ea o investeste in „a-l vedea” pe copil, in a-l securiza si a-i satisface nevoile de dezvoltare depinde intreaga evolutie de mai tarziu a acestuia.
In copilaria timpurie iau nastere patternurile de atasament, pe care le purtam cu noi intreaga viata. O imbratisare calda a mamei va transmite copilului sentimentul ca este iubit si ca Lumea este un loc sigur pentru el. Dimpotriva, mamele care manifesta raceala afectiva,(fie datorita propriului tipar de personalitate, fie datorita unor credinte gresite mostenite din generatie in generatie) transmit copilului un sentiment general de insecuritate, care va avea ca rezultat structurarea unui pattern de atasament nesigur sau chiar dezorganizat.
Sa nu facem deci, dragii mei, economie de imbratisari cu cei mici.Sa-i mangaiem, sa-i dragalim, sa vorbim cu ei, sa le spunem povesti frumoase, si, mai presus de orice sa-i iubim!
” În cartea Dragoste şi deşteptare John Welwood foloseşte analogia cu un castel pentru a descrie lumea dinăuntrul nostru. Imaginaţi-vă că sunteţi un castel minunat, cu coridoare lungi şi mii de camere. Fiecare cameră din castel este perfectă şi are un dar special. Fiecare cameră reprezintă un aspect diferit al vostru şi este o parte integrantă a întregului castel perfect.
Când aţi fost copii, aţi explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fără ruşine şi fără a judeca. Fără frică, aţi scotocit în fiecare cameră, căutând pietrele preţioase şi misterul ei. Aţi acceptat cu dragoste fiecare cameră, fie ea o încăpere oarecare, dormitor, baie sau pivniţă. Absolut fiecare încăpere era un unicat. Castelul vostru era plin de lumină, dragoste şi minune. Apoi, într-o zi, cineva a venit la castel şi v-a spus că una dintre camere era imperfectă, că, fără îndoială, ea nu aparţinea castelului vostru. V-a sugerat că, dacă doreaţi să aveţi un castel perfect, trebuia să încuiaţi uşa de la acea cameră. Întrucât doreaţi dragoste şi acceptare, v-aţi grăbit să o încuiaţi. O dată cu trecerea timpului, au venit din ce în ce mai mulţi oameni la castelul vostru. Cu toţii şi-au spus părerile despre camere, despre care le plăceau şi care nu le plăceau. Încetul cu încetul, aţi închis uşă după uşă. Citeşte mai mult
“Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ceea ce ai obtinut intotdeauna” A Robbins
Nimic mai adevarat.
Ca sa obtii ceva diferit, trebuie sa schimbi ceva la tine: gandire, simtire, comportamente… Poate nu totdeauna rezultatele vor fi cele asteptate si dorite chiar asa, de la inceput: poate ca trebuie sa treci prin ciclul incercare-eroare-ajustare de cateva ori, pana sa ai impresia ca ai inceput macar sa te apropii de ceea ce-ti doresti… Dar doar asa ai o sansa, incercand. Pe urma, daca gandesti fara patima, realizezi ca aduni la plusuri si experienta dobandita prin incercarile nereusite, pretioasa si deloc de neglijat……. Citeşte mai mult
O poveste orientala
Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.
– Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
– Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă, vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou, ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept, din faţa ta. Citeşte mai mult
Comentarii