Initial am vrut sa numesc acest articol “Singuratatea nu e Bau-Bau”, dar am renuntat, vrajita fiind de cuvintele lui Jung :  “Singurătatea este pentru mine ca o vindecare. Ea dă valoare vieţii mele. A vorbi şi a vorbi e adesea un chin şi am nevoie de multe zile de linişte în singurătate pentru a recupera nesocotinţa unor cuvinte.” – spunea Jung. Noi putem spune astazi acelasi lucru, si mai ales cu aceeasi seninatate ? Prinsi in acest carusel care este viata noastra in lumea moderna, mai cunoastem, mai apreciem, savoarea unei zile petrecute in singuratate? Daca nu, nici nu stim ce pierdem….

 Pentru ca da, a fi singur inseamna de fapt a fi “doar” TU cu TINE. De ce ar fi asta prea putin, sau de ce ar fi ceva care sa te sperie? Cand de fapt ar putea fi o mare oportunitate : de a te asculta, de a te intelege, de a te cunoaste. Daca nu stii cum sa faci asta,poti invata. Desi, cel mai simplu este ca mai intai sa incerci pur si simplu, si daca vezi ca nu reusesti, abia atunci sa pleci sa cauti pe cineva care sa te invete cum sa procedezi. Daca insa simti ca te paralizeasa frica, vreau sa-ti spun ca ea va trece dupa ce te vei cunoaste mai bine. Important este sa faci primul pas, si, mai ales, important este sa te iubesti cu adevarat, astfel incat sa iti dai voie sa faci asta, tu pentru tine, sa-ti acorzi adica privilegiul de a te cunoaste, pentru ca – nu-i asa?- tu meriti ce e mai bun ! (si-mi pare rau ca nu pot folosi emoticons , aici s-ar fi potrivit tare bine ala care face cu ochiul , il stii, nu?)

“Fără a-ţi părăsi camera se poate cunoaşte universul. Fără să priveşti deloc pe fereastră se poate zări calea esenţială a cerului. Cu cât mergem mai departe, cu atât mai puţin cunoaştem. Înţeleptul cunoaşte fără să călătorească, înţelege fără să privească, îndeplineşte eficient fără să acţioneze.” TAO TE KING  sau CARTEA CĂRĂRII SUPREMULUI ADEVĂR – LAO-TZE

Si pe urma vei vedea ca vine intotdeauna o zi cand nu te mai temi. Nici de tine, nici de altii, si nici de singuratate. A nu te mai teme de singuratate reduce teama de abandon si imbunatateste calitatea relatiilor cu cei din jur. Si asta nu-i putin lucru, nu-i asa?