Ai observat? Cu cat urci mai sus, cu atat ai mai putini tovarasi de drum… Pe de o parte, poate fi oboseala si multumirea-impacarea cu ceea ce au reusit pana acum, cea care ne imputineaza tovarasii de drum, dar poate fi si faptul ca fiecare dintre noi are de cucerit in viata propriul varf, are de invatat propriile lectii si de depasit propriile provocari.

Ai observat? Uneori ramai singur pe drum. Si uneori nici macar nu observi ca s-a intamplat asa, si ca pasii care se aud si care desprind din cand in cand cate o pietricica, sunt doar ai tai. Poate fi ceva cu adevarat IMPORTANT, ceva cu adevarat MARE, ceea ce te face sa fii atat de determinat, si atat de concentrat doar asupra drumului. Undeva acolo, undeva unde iti doresti sa ajungi, se afla ceea ce dintru inceput te-a facut sa pleci la drum. Poate fi un obiectiv – vis , ceva ce ai simtit ca este esential pentru tine, ceva care iti da sens si iti ofera implinire . Drum bun, sa ne scrii si noua cand ajungi, sa ne spui cum se vede Lumea de acolo.

Ai observat? Uneori ramai singur pe drum. Si vine acea clipa in care observi si intelegi asta: ca ai ramas singur. Si fara sa vrei, te simti trist. Obiectivul-vis se afla tot acolo, in fata, doar oamenii-tovarasi au ramas undeva, nici nu stii exact unde. Ei bine, in fata unui astfel de moment, nu prea ne raman multe de facut. De obicei ajungem sa ne intrebam:  ce este mai important pentru noi, acum? (poate chiar fara acum). Si pe urma ascultam cu atentie si cu speranta raspunsul , sau raspunsurile, pe care tot noi ni le dam, de la diferitele niveluri ale FIINTEI. Si bine ar fi sa-l urmam pe cel care vine din inima. Il vom recunoaste cu siguranta , acest raspuns- atunci cand va veni, nu avem cum sa-l confundam cu raspunsurile mintii sau cu cele ale Egoului. Este acel raspuns care aduce cu el pace si liniste si impacare. Si mai ales, este acel raspuns care are un efect profund vindecator: de oboseala, de regrete, de mandrie… de multe

Ai observat? E bine ca in astfel de momente sa ne eliberam de orice asteptari, pentru ca raspunsul poate fi oricare:. sa continuam- pentru ca obiectivul-vis din fata este VISUL insusi , si calatoria este “A Journey of a life time “ , sau sa ne intoarcem la cei pe care i-am pierdut pe drum, pentru ca NOI este mai valoros pentru noi decat obiectivul-vis din fata, acum. In cazul in care alegem sa ne intoarcem sa-i recuperam pe ceilalti, nu inseamna ca ne abandonam visele; poate insemna ca ii luam si pe ei in calatorie, si de data asta cu adevarat calatorim impreuna, sau poate insemna ca reevaluam obiectivul-vis, remodelandu-l intr-un vis pe care sa-l visam impreuna. Si da, uneori poate fi vorba si despre a recunoaste ca am gresit, ca visul era de fapt o himera si ca ne era mai bine acolo de unde am plecat, dar abia acum STIM asta.

Ai observat? Cu cat urci mai sus, cu atat ai mai putini tovarasi de drum…Si uneori asta nu are nici o legatura cu tine, pentru ca ceilalti nu mai sunt pe acelasi drum, dar continua sa urce spre alte varfuri, in ritmul propriu. Pentru ca fiecare are de cucerit in viata propriul varf, are de invatat propriile lectii si de depasit propriile provocari. DRUM BUN tuturor!

Acces catre Succes