A sta undeva intr-o gara a vietii, si a astepta un tren, despre care nu stii exact cand trebuie sa soseasca si de unde vine, cat va sta sau daca……

A astepta oportunitatea care sa schimbe blazarea in forta si curaj, si a visa despre cum o sa fie cand…..

Toate acestea sunt scenarii disfunctionale, care ne transforma in spectatori ai propriei vieti, sau in actori in piese scrise mereu de altcineva pentru noi, si in numele nostru.

Trairea plenara, transformatoare, care sa ne asigure ca SUNTEM PREZENTI in propria viata poate fi accesata intr-un singur fel : mergand in intampinarea ei. Implicarea inseamna transformare. A noastra in acea PERSOANA care visam sa fim.

Uneori, pentru ca lucrurile, intamplarile si oamenii pe care ni-i dorim in preajma sa ajunga langa noi, trebuie pur si simplu sa nu mai asteptam, ci SA MERGEM in intampinarea lor.