Daca te uiti cu atentie in jurul tau, vei observa ca exista “ceva” care-si pune amprenta pe fiecare aspect al vietii : schimbarea. Schimbarea modeleaza fata lucrurilor, transformandu-le dintotdeauna in ceea ce sunt.

Si daca totul in jurul nostru este supus schimbarii, de la firul de iarba si pana la indepartatele roiuri stelare, nu se putea ca fiinta umana, Omul, sa scape de sub influenta acesteia. Si noi oamenii ne schimbam mereu, intr-un ritm mai degraba personal, dar sigur si inevitabil. Uneori schimbarea are loc pur si simplu, alteori insa ea este rezultatul unui proces constient, deliberat, de adevarata constructie si/sau reconstructie personala. Despre aceasta schimbare, constienta si asumata, mi-am propus sa vorbesc in acest articol.

Cunostem toti, din experienta proprie, acele momente de auto-analiza, momentele de “ ceva e in neregula cu mine”, momentele de nemultumire…. Nevoia de schimbare ne apare in special in astfel de momente., cand, privindu-ne cu onestitate noi pe noi, intelegem ca ne dorim altceva, ceva diferit: sa fim, sa gandim, sa simtim, sa traim altfel, sa ne schimbam. Procesul schimbarii nu este insa unul simplu, el presupune parcurgerea unei succesiuni de etape distincte. Pe scurt, aceste “etape”, pasii pe drumul schimbarii constiente, sunt urmatorii:

1. Nu mai pot continua asa  (sau Constientizarea nevoii de schimbare) – este prima etapa, in care simtim si intelegem ca trebuie sa facem “ceva”. In aceasta etapa nu ne este foarte clar care este schimbarea pe care ne-o dorim, simtim doar ca ea este necesara. Aceasta etapa este una cu puternica incarcatura emotional-afectiva

2. Cine sunt, cine imi doresc sa devin? ( sau Auto-analiza ) – este etapa in care stam fata in fata cu noi insine si ne uitam cu atentie la ceea ce ne nemultumeste la noi sau la ceea ce ne inconjoara. Este o etapa dificila, solicitanta, stresanta, plina de indoieli…… A-ti recunoaste punctele slabe, momentele de cadere, acele ganduri si fapte de care nu mai esti atat atat de mandru, nu este ceva chiar simplu de depasit. De obicei acum lucrurile incep sa devina mai clare: analizam variante, ierarhizam, comparam, stabilim prioritati, ne imaginam rezultate.

3. Asta vreau! ( sau Luarea deciziei de schimbare) –survine in urma travaliului auto-analizei, si este importanta pentru ca aduce cu ea o stare de liniste si de speranta. Scapati din framantarea auto-analizei ne permitem sa ne odihnim putin, si sa ne gandim cu speranta la cum va arata viata noastra cat de curand. In aceasta etapa stim stim exact ce vrem sa schimbam, si suntem hotarati sa facem aceasta schimbare.

4. Harta pasilor necesari (sau Elaborarea strategiei schimbarii) – este etapa de elaborare a strategiei, etapa in care ne planificam “miscarile” urmatoare. Stim acum unde ne dorim sa ajungem, si planificarea ne ajuta sa facem asta in cel mai usor mod posibil ; pentru ca schimbarea nu trebuie sa se transforme intr-o corvoada greu de suportat, si nici nu trebuie sa fie un proces haotic, lipsit de logica.

5. Pe drumul catre tine insuti  (sau Trecerea la actiune ) – este etapa in care ne  indreptam eforturile spre a indeparta din propria structurare a personalitatii, din modul de a privi lumea,  de a gandi si de a actiona, acele elemente pe care am hotarat ca nu le mai vrem, sau pe care le vrem, dar intr-un fel diferit. Uneori asta doare, pentru ca toate aspectele descrise mai sus au ajuns sa faca parte din ceea ce suntem, si practic incercam acum sa renuntam la o parte din noi, pentru a pune altceva in loc.

6. Poveste fara sfarsit  (sau Ceea ce conteaza cu adevarat este drumul ) – aceasta este o etapa perpetua, pentru care cea mai potrivita explicitare mi s-a parut a fi una mai degraba simbolica, continuta in urmatorul citat apartinand lui Manfred Kets de Vries : „Cat de nerabdatori suntem să ajungem intr-o statie si totusi, mai devreme sau mai tarziu trebuie să ne dam seama că nu exista nici o statie, nici un loc unde ajungi odata şi pentru totdeauna. Statia nu este decat un vis, adevarata bucurie a vietii este calatoria ”

Bineinteles ca uneori ne oprim , pana la urma oricine are dreptul la putina odihna… Important este ca dupa un timp sa ne ridicam, si sa continuam.

Va doresc si imi doresc “drum bun ” !